Sigilii

Sigilii

În ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea o serie de sate din comitatul Caras îsi confecţionează sigilii proprii. Astfel, în anul 1794 apare sigiliul satului Carasova cu legenda în limba germană: KARASSOW B. D. 1794 si având ca emblemă imaginea Fecioarei Maria. În acelasi an apar sigiliile satelor Bacamezeu si Virismort si ale târgurilor Birchis si Căpâlnas, toate din plasa Căpâlnas, iar în anul următorul 1795 – apar sigiliile altor sate de pe Valea Muresului: Bata, Bulci si Lalasinţ din plasa Bulci si Căprioara, Gladna, Pojoga, Sălciva, Valeamare si Ostrov din plasa Căpâlnas. Toate aceste sigilii sunt rotunde (30 mm), iar legenda lor este scrisă în limba germană si cuprinde iniţialele K.C. (KARASCHER COMITAT), denumirea localităţii, anul emiterii sigiliului si iniţialele B.A. (probabil BERG OBER AMT) sau B.D. (BERGWERKS DIRECTION).

Tot in anul 1795 apare si sigiliul satului Dorgos din comitatul Timis, plasa Lipovei, care are acelasi caracteristici cu cele prezentate anterior. În anul 1796 este consemnată apariţia sigiliului satului Cacova (azi Grădinari) din plasa Oraviţa. Acesta este rotund (34 mm), cu legenda tot în limba germană: K.C. KAKOWA 1796. Unele sate din partea de nord a comitatului Caras (Bulza, Bruznic, Grosi, Ohaba, Sârbova si Ţela) au adoptat sigilii având fiecare emblemă proprie, însă legenda este similară: K.C. B.U.A. SIGILUM POSSESIONIS la care se adaugă, bineînţeles, numele satului respectiv. Ca formă, dimensiuni si redare a elementelor din conţ inutul sigiliului nu există similitudini perfecte, ceea ce ne face să credem că matricele sigilare nu au fost neapărat comandate împreună si deci este posibil ca aceste sigilii să fi intrat în uz în ani diferiţi. Oricum, cel mai vechi sigiliu din această categorie – cel al satului Ţela – este atestat în anul 1818, urmat de sigiliul satului Bruznic, atestat în anul 1820 si de cel al satului Ohaba Sârbească, atestat în anul 1821.

Sursa:

SIGILII

de sate, comune si târguri din Banatul istoric

(secolele XVIII-XIX)

de Maria Vertan