Legiunea a XIII-a Gemina

Legiunea a XIII-a Gemina

Legiunea de elită a armatelor romane, a participat la multe evenimente celebre. Spre deosebire de restul legiunilor romane care aveau ca simbol taurul şi acvila, simbolul legiunii a XIII-a Gemina era leul. O altă particularitate era culoarea albastră a mantiilor şi a scuturilor. Culoarea celorlalte legiuni fiind roşul. Datorită problemelor financiare, Iulius Cezar a fost nevoit sa recruteze din centrul şi sudul Italiei, mulţi condamnaţi la moarte. Combativitatea deosebită a acestora a determinat instituirea unei tradiţii în recrutarea membrilor legiunii. Cu timpul, membrii cohortelor auxiliare vor fi recrutaţi din afara Italiei. Asfel, arcaşii erau sirieni iar cavaleria era alcatuită din sarmaţi.

“Legiunii XIII Gemina îi revenea în mod special paza ţinutului aurifer. Întreg drumul de-a lungul Mureşului era păzit de detaşamente ale legiunii de la Apulum, instalate în staţiunile militare de la Micia, Bulci, Sânicolaul Mare, Cenad, fapt dovedit de cărămizile cu ştampile descoperite în aceste localităţi.”

Adrian Bejan - Istoria Daciei romane (Legiunea XIII-a Gemina)

Cronologie istorica

• 57 î.C. recrutată de Iulius Cezar
  participă la războaiele galice; inclusiv la bătălia de la Alesia.
  este legiunea care trece Rubiconul alături de Iulius Cezar.
  participă la bătăliile de la Pharsalus, Thapsus. Apoi la bătălia de la Munda.

• 45 î.C. este dizolvată, iar soldaţii lăsaţi la vatră şi primesc terenuri agricole în Italia;

• 41 î.C. legiunea este reînfiinţată de împăratul Cezar August (Octavian), parţial cu veteranii lui Iulius Cezar;

• 31 î.C. ia parte la războiul civil (inclusiv la lupta finală contra lui Marc Antoniu si Cleopatra la Actium); după bătălia de la Actium a fost trimisă în provincia Iliria;

• 16 î.C. legiunea este transferată în Panonia pentru înăbuşirea unor revolte locale;

• 9 d.C. după eşecul romanilor din bătălia din pădurea Teutonburg cînd două legiuni romane sînt complet distruse de germani,legiunea a fost trimisă în provincia Germania Superior. Aceasta va reuşi să învingă rezistenţa germanilor şi va pacifica regiunea;

• 45 d.C. este trimisă din nou în Panonia;

• 89 d.C. legiunea a fost mutată pe Dunăre, la Vindobona (astăzi Viena);

• 92 d.C. participă în luptele contra sarmaţilor, apoi la războaiele dacice;

• între 106-268 d.C. este staţionată la Apullum (Alba-Iulia), devenind principala legiune din Dacia, până la retragerea aureliană. Soldaţii lăsaţi la vatră primesc terenuri agricole în Dacia;

• 268 d.C. este cantonată la Poetovio (azi Ptuj, în Slovenia);

• 270 d.C. este mutată în Colonia Ulpia Ratiaria (astăzi satul Artschav din Bulgaria, lângă Dunăre);

• în jurul anului 400 d.C. Legiunea a XIII-a Gemina se destramă, întrucât salariile si proviziile nu au mai sosit.

Steagul legiunii nu a fost niciodată găsit, fiind ascuns de legionari şi devenind subiectul multor legende.

Sigilii

Sigilii

În ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea o serie de sate din comitatul Caras îsi confecţionează sigilii proprii. Astfel, în anul 1794 apare sigiliul satului Carasova cu legenda în limba germană: KARASSOW B. D. 1794 si având ca emblemă imaginea Fecioarei Maria. În acelasi an apar sigiliile satelor Bacamezeu si Virismort si ale târgurilor Birchis si Căpâlnas, toate din plasa Căpâlnas, iar în anul următorul 1795 – apar sigiliile altor sate de pe Valea Muresului: Bata, Bulci si Lalasinţ din plasa Bulci si Căprioara, Gladna, Pojoga, Sălciva, Valeamare si Ostrov din plasa Căpâlnas. Toate aceste sigilii sunt rotunde (30 mm), iar legenda lor este scrisă în limba germană si cuprinde iniţialele K.C. (KARASCHER COMITAT), denumirea localităţii, anul emiterii sigiliului si iniţialele B.A. (probabil BERG OBER AMT) sau B.D. (BERGWERKS DIRECTION).

Tot in anul 1795 apare si sigiliul satului Dorgos din comitatul Timis, plasa Lipovei, care are acelasi caracteristici cu cele prezentate anterior. În anul 1796 este consemnată apariţia sigiliului satului Cacova (azi Grădinari) din plasa Oraviţa. Acesta este rotund (34 mm), cu legenda tot în limba germană: K.C. KAKOWA 1796. Unele sate din partea de nord a comitatului Caras (Bulza, Bruznic, Grosi, Ohaba, Sârbova si Ţela) au adoptat sigilii având fiecare emblemă proprie, însă legenda este similară: K.C. B.U.A. SIGILUM POSSESIONIS la care se adaugă, bineînţeles, numele satului respectiv. Ca formă, dimensiuni si redare a elementelor din conţ inutul sigiliului nu există similitudini perfecte, ceea ce ne face să credem că matricele sigilare nu au fost neapărat comandate împreună si deci este posibil ca aceste sigilii să fi intrat în uz în ani diferiţi. Oricum, cel mai vechi sigiliu din această categorie – cel al satului Ţela – este atestat în anul 1818, urmat de sigiliul satului Bruznic, atestat în anul 1820 si de cel al satului Ohaba Sârbească, atestat în anul 1821.

Sursa:

SIGILII

de sate, comune si târguri din Banatul istoric

(secolele XVIII-XIX)

de Maria Vertan

Anuar SOCEC